Împreună pentru un caracter sănătos

            Caracterul nu este o moștenire genetică, el se formează pe parcursul vieții, este un ansamblu de calități stabile cu semnificație morală format în mijlocul familiei și în cadrul școlii. Un rol important în formarea carcterului îl au „modelele” întâlnite în perioada copilăriei sau descoperite în paginile cărților preferate. Deseori spunem despre o persoană că este energică, rapidă, lentă, explozivă etc. Acestea sunt particularități și trăsături înnăscute care țin de temperamentul individului.  Nu trebuie confundat temperamentul cu caracterul. Temperamentul poate facilita sau îngreuna formarea unui caracter sănătos.

Copilul, în mâinile părinților și a cadrelor didactice, este modelat precum argila în mâinile olarului. Argila, cu cât este mai lutoasă cu atât va da naștere prin prelucrare la un vas rezistent, bun, dar cu cât este mai nisipoasă cu atât calitatea vasul obținut este mai redusă. Argila nisipoasă se găsește cu ușurință spre suprafața solului, argila de calitate se află în stratul de sol greu accesibil. Asemenea argilei, caracterul copilul este mai ușor sau mai greu de modelat. Pregătirea elevului în vedere îmbunătăţirii calităţilor sale se face prin muncă continuă și răbdare fără a aștepta rezultate imediate, dar orice greşeală poate avea drept consecinţă distrugerea caracterului. Fiecare copil e unic. Dascălul ca făuritor şi modelator de caractere trebuie să descopere și să dezvolte partea bună din fiecare copil. Uneori această parte este atât de bine ascunsă încât nici copilul nu știe că există în adâncul lui valori prețioase, dar tocmai în aceasta stă măiestria dascălului, în a găsi ceea ce nici copilul nu știe că are. Pentru a reuși în ziua de azi copilul trebuie învățat să caute în permanență, să se autodepășească, să fie într-o competiție permanentă cu el însuși, dar și cu cei din jurul său fără a se abate de la drumul drept chiar dacă acesta este lung și de multe ori anevoios. Nu vor reuși acest lucru dacă au un caracter ,,nisipos” deoarece cei slabi au tendința de a o lua pe ocolite, de a scurta drumul, de a obține cât mai mult cu efort minim și prin mijloace necinstite, iar aceasta nu este cheia care să deschidă poarta succesului. Atât la școală cât și acasă copilul trebuie educat, instruit pentru viață, sprijinit să își formeze propria personalitate, să-și făurească un caracter puternic printr-o activitate continuă de educare și formare. Pentru a reuși acest lucru e nevoie ca atât părinții cât și cadrele didactice să „vâslească” în aceeași direcție. Odată format caracterul trebuie menținut, deoarece în viață suntem precum acrobații care merg pe sârmă. Doar cei ce au tărie de caracter vor fi acrobați iscusiți, ceilalți vor cădea la cea mai mică adiere a vântului.

Prof. Adriana Claudia Vasile