Importanţa caracterului şi necesitatea lui
În ziua de azi, majoritatea oamenilor (şi a tinerilor, mai ales) nu cunosc
adevărata semnificaţie a caracterului. A ajuns să fie considerat, alături de
alte calităţi precum sunt bunele maniere, curtoazia, buna-cuviinţa, etc., ca
fiind nefolositor, demodat, care nu îşi mai are rostul. Cei mai mulţi, când aud
astfel de cuvinte, se gândesc la ceva ce a fost demult, pe vremea bunicilor şi
a străbunicilor, iar alţii, la ceva ca ,,de poveste’’, ideal, dar care nu se mai poate realiza in zilele
noastre. Dar ce e mai grav este că nu este înţeleasă şi preţuită valoarea caracterului. O societate
sănătoasă nu poate exista altfel decât dacă e una clădită pe baza unor lucruri
cu-adevărat importante şi valoroase cum sunt caracterul, respectul, dreptatea
şi altele de genul acesta. Iar indiferent de ce aleg să creadă unii, caracterul
a fost şi rămâne calitatea care transformă un individ oarecare într-un om în
toată puterea cuvântului.
Caracterul nu este uşor de defint şi explicat,
dar e foarte simplu să îl recunoşti. E acea trăsătură ce caracterizează un om
adevărat, şi care este întâlnită la acel gen de persoane care atunci când te
văd, te salută cu drag, oferindu-ţi o privire caldă, un zâmbet prietenos şi
adresându-ţi apoi nişte cuvinte care te încurajează şi îţi fac ziua mai bună;
care dacă vorbesc cu tine, ştiu să te şi asculte şi nu fac alte lucruri în acel
timp (cum ar fi butonatul telefonului, spre exemplu). De asemenea, caracterul
este prezent la acei oameni în care poţi avea încredere şi cărora le poţi
încredinţa, rămânând liniştit, un secret, pentru că ştiu să-l păstreze. O
persoană cu caracter este sensibilă, atentă la cei din jur, care îşi dă seama
de adevăratele sentimente ale acestora, neputând să rămână indiferentă faţă de
ele sau se le calce în picioare. Caracterul este întâlnit la oamenii care sunt
mereu voioşi şi optimişti, ştiind că adevărata fericire nu are nicio legătură
cu banii sau condiţiile materiale şi care, orice sarcină ar primi, o duc la bun
sfârşit dând cei mai bun din ei şi neşovăind, chiar dacă trebuie să facă şi
sacrificii neaşteptate; aceşti oameni nu vor renunţa să apere ce este corect şi
drept, şi nu se vor compromite niciodată; ei înţeleg că există drepturile
omului, dar şi ca acesta are anumite obligaţii, pe care le îndeplinesc fără
comentarii. Mai sunt o mulţime de trăsături prezente la presoanele cu caracter,
printre acestea regăsindu-se: bunătatea, virtutea, blândeţea, onestitatea,
curajul, compasiunea, autocontrolul, stima, responsabilitatea, prudenţa ,
ordinea, răbdarea, punctualitatea, etc.
Fiecare dintre noi, dacă
ar trebui să aleagă între a trăi alături de oameni care au toate
caracteristicile enumerate mai sus şi a convieţui cu indivizi care prezintă
exact opusul a tot ce fost amintit în paragraful anterior, şi dacă ar fi
sincer, în primul rând cu sine însuşi, ar recunoaşte că ar alege prima variantă.
Dar atunci de ce există un
dezinteres aşa de mare, în ziua de azi, faţă de lucrurile precum caracterul,
deşi cu toţii ne dorim o lume mai bună?! Sunt
totuşi destule persoane care în sinea lor apreciază caracterul şi celelate
trăsături, calităţi valoroase, dar cărora le e frică să îşi spună punctul de
vedere cu privire la acest lucru, din cauza faptului că riscă să fie
consideraţi ,,ciudaţi’’ de cei din anturajul lor care nu conştientizează
importanţa şi necesitatea caracterului şi a trăsăturilor pozitive. Astfel,
fiindcă se simt marginalizaţi dacă se afirmă, fiind minoritari, aceştia renunţă
la convingerile lor(sau nu le fac cunoscute) şi se duc după mulţime, pentru că
în ziua de azi există ideea că majoritatea decide ce se întâmplă şi că nu are
rost să fi diferit sau să te împotriveşti. Da, este foarte adevărat că
majoritatea decide o mulţime de lucruri, dar există şi situaţii în care aceasta
greşeste. Iar asta înseamnă că trebuie şi minoritatea să aleagă sa greşească? Cu siguranţă că nu. Sunt cazuri în care nu trebuie să renunţi la un
lucru bun, doar pentru că cei mai mulţi din jurul tău nu îl mai consideră la
fel.Şi nu trebuie să te uneşti cu majoritatea când ştii că face un lucru rău.
De asemenea, consider că este foarte portivit să fie amintit ce a spus Fulton
J. Sheen şi anume: ,,Principiile morale nu depind de o majoritate de voturi.
Greşeala este greşeală, chiar dacă toată lumea greşeşte. Corect este corect,
chiar dacă nimeni nu este corect.’’
Cu toţii trebuie să fim
conştienţi că omenirea a ajuns până în momentul de faţă pentru că au existat oameni
cu caracter care ţineau la lucrurile cu-adevărat valoroase şi bune, şi care au
fost gata să lupte pentru ele, unii renunţând la confortul lor, iar alţii
plătind chiar cu viaţa. Prin urmare nu trebuie să ne temem să facem la fel,
dacă ne dorim ca cei ce vin după noi să aibă un viitor mai bun, chiar dacă în
jurul nostru sunt mulţi care ne descurajează în acest sens, neînţelegând valoarea
unor astfel de lucruri importante. Iar ştiind că ,,nimic durabil nu poate fi
întemeiat pe indiferenţă’’(Octavian Paler) şi că ,,o singură persoană face
diferenţa şi fiecare ar trebui să încerce’’( John
Kennedy), să nu renunţăm să preţuim caracterul şi să ne însuşim trăsăturile
acestuia, arătându-le celor din jur ce înseamnă să fii om adevărat şi
îndemnându-i, prin faptele noastre, să facă la fel. Caracterul trebuie să fie
prezent în viaţa de familie, în educaţia copiilor, la şcoală, la serviciu, pe
stradă, în orice comunitate şi instituţie, la conducerea ţării , mai exact: în
orice domeniu al vieţii. Numai în acest fel putem avea o lume mai bună şi un
trai mai plăcut şi mai uşor.
Melcescu Olivia, clasa a IX - a, Liceul Teoretic ,,Tata Oancea’’ Bocșa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu