Mulțumim LTP  EMANUEL București!

”Caracterul - creativitate/ flexibilitate”

Mulțumim Domnului  Sperneac Adrian și elevilor din clasa  VI-a B de la Liceul Teoretic  ”Tata Oancea” Bocșa

Educarea caracterului

Mulțumim DOAMNEI  MIHAELA INDRECAN și Colegiul National "I. C. Bratianu" Hateg

LTPEB 2016 Orientare Curs "Character First"

Mulțumim Doamnei, Dana Ionescu pentru această postare!!


https://youtu.be/xyeNnoqTtVo

                                             Felicitări celor care mai fac și așa ceva!!

Temelia caracterului

                Din floarea iubirii, pe colina vieţii, rǎsare un suflet plăpând.

              Din când în când, în grădina inimii sale răsare câte un ghimpe de risipă, o urzică de lene şi tufe de temeri. Îngerii care îl apără şi îl ocrotesc taie teama şi mânia, dar rădăcinile rămân. Ei dispar, iar el rămâne singur în plasa de umbră pe  care şi-o croieşte în jurul sufletului.

             Apoi, fiind în floarea vârstei, se trezeşte într-o pădure deasă fără pic de lumină. Trebuie să dobândească înţelepciunea şi să caute poteca sincerităţii. Teama îl învăluie, iar el se stinge sufocat de reproşuri. O mână îi dă curaj şi dobândeşte iubirea. Piatra din suflet se sparge şi, încet- încet, ajunge pe drumul blândeţii. Pe acest drum capătă experienţa şi îşi coboară iubita stea care îl ajută şi îl sprijină pe parcursul vieţii. Aripile credinţei îl trec peste îndoială şi zboară peste indiferenţă. Încet, lumina răsare peste grădina împietrită, sparge zidul de încăpăţânare şi începe să gândească, cu chibzuinţă, următorii paşi. Pielea i se zbârceşte de virtute şi trece, fără probleme, peste necurăţie. Aleargă către mărinimie şi se împiedică de egoism. Faţa îi e plină de noroiul mâniei şi plânge, încearcă să se cureţe, dar viciile îl ameţesc cu vise pe care este greu să le percepi. Părerea de rău ajunge după zilele în care steluţele din viaţa lui se depărtează uşor de el. Se smereşte şi merge în genunchi până la voioşie. Încearcă să îşi reia fuga către o viaţă mai bună. Mintea îl înşală şi îi acaparează tot corpul. Inima înţepeneşte şi nu reuşeşte să aline durerea. Neglijenţa şi ruşinea îl prind din urmă şi trece peste podul rezistenţei. Lenea îl ţine de picioare, iar mâinile i se umplu de răbdare.

             Ajunge la poarta grădinii şi o lumină puternică îl răpeşte. În spatele său, în inima pădurii, un suflet răsare din iubire, pentru a alerga o viaţă întreagă de temeri, şi pentru a-şi forma tăria caracterului.

                                                                  Vodǎ Adela

                                                              Clasa a VII-a

                                                                     Prof. Indrecan Mihaela

                                                Colegiul Naţional “I. C. Brătianu” Haţeg 

Importanţa caracterului şi necesitatea lui

Importanţa caracterului şi necesitatea lui

În ziua de azi, majoritatea oamenilor (şi a tinerilor, mai ales) nu cunosc adevărata semnificaţie a caracterului. A ajuns să fie considerat, alături de alte calităţi precum sunt bunele maniere, curtoazia, buna-cuviinţa, etc., ca fiind nefolositor, demodat, care nu îşi mai are rostul. Cei mai mulţi, când aud astfel de cuvinte, se gândesc la ceva ce a fost demult, pe vremea bunicilor şi a străbunicilor, iar alţii, la ceva ca ,,de poveste’’, ideal, dar care nu se mai poate realiza in zilele noastre. Dar ce e mai grav este că nu este înţeleasă şi preţuită valoarea caracterului. O societate sănătoasă nu poate exista altfel decât dacă e una clădită pe baza unor lucruri cu-adevărat importante şi valoroase cum sunt caracterul, respectul, dreptatea şi altele de genul acesta. Iar indiferent de ce aleg să creadă unii, caracterul a fost şi rămâne calitatea care transformă un individ oarecare într-un om în toată puterea cuvântului. 

             Caracterul nu este uşor de defint şi explicat, dar e foarte simplu să îl recunoşti. E acea trăsătură ce caracterizează un om adevărat, şi care este întâlnită la acel gen de persoane care atunci când te văd, te salută cu drag, oferindu-ţi o privire caldă, un zâmbet prietenos şi adresându-ţi apoi nişte cuvinte care te încurajează şi îţi fac ziua mai bună; care dacă vorbesc cu tine, ştiu să te şi asculte şi nu fac alte lucruri în acel timp (cum ar fi butonatul telefonului, spre exemplu). De asemenea, caracterul este prezent la acei oameni în care poţi avea încredere şi cărora le poţi încredinţa, rămânând liniştit, un secret, pentru că ştiu să-l păstreze. O persoană cu caracter este sensibilă, atentă la cei din jur, care îşi dă seama de adevăratele sentimente ale acestora, neputând să rămână indiferentă faţă de ele sau se le calce în picioare. Caracterul este întâlnit la oamenii care sunt mereu voioşi şi optimişti, ştiind că adevărata fericire nu are nicio legătură cu banii sau condiţiile materiale şi care, orice sarcină ar primi, o duc la bun sfârşit dând cei mai bun din ei şi neşovăind, chiar dacă trebuie să facă şi sacrificii neaşteptate; aceşti oameni nu vor renunţa să apere ce este corect şi drept, şi nu se vor compromite niciodată; ei înţeleg că există drepturile omului, dar şi ca acesta are anumite obligaţii, pe care le îndeplinesc fără comentarii. Mai sunt o mulţime de trăsături prezente la presoanele cu caracter, printre acestea regăsindu-se: bunătatea, virtutea, blândeţea, onestitatea, curajul, compasiunea, autocontrolul, stima, responsabilitatea, prudenţa , ordinea, răbdarea, punctualitatea, etc.

            Fiecare dintre noi, dacă ar trebui să aleagă între a trăi alături de oameni care au toate caracteristicile enumerate mai sus şi a convieţui cu indivizi care prezintă exact opusul a tot ce fost amintit în paragraful anterior, şi dacă ar fi sincer, în primul rând cu sine însuşi, ar recunoaşte că ar alege prima variantă.

            Dar atunci de ce există un dezinteres aşa de mare, în ziua de azi, faţă de lucrurile precum caracterul, deşi cu toţii ne dorim o lume mai bună?! Sunt totuşi destule persoane care în sinea lor apreciază caracterul şi celelate trăsături, calităţi valoroase, dar cărora le e frică să îşi spună punctul de vedere cu privire la acest lucru, din cauza faptului că riscă să fie consideraţi ,,ciudaţi’’ de cei din anturajul lor care nu conştientizează importanţa şi necesitatea caracterului şi a trăsăturilor pozitive. Astfel, fiindcă se simt marginalizaţi dacă se afirmă, fiind minoritari, aceştia renunţă la convingerile lor(sau nu le fac cunoscute) şi se duc după mulţime, pentru că în ziua de azi există ideea că majoritatea decide ce se întâmplă şi că nu are rost să fi diferit sau să te împotriveşti. Da, este foarte adevărat că majoritatea decide o mulţime de lucruri, dar există şi situaţii în care aceasta greşeste. Iar asta înseamnă că trebuie şi minoritatea să aleagă sa greşească? Cu siguranţă că nu. Sunt cazuri în care nu trebuie să renunţi la un lucru bun, doar pentru că cei mai mulţi din jurul tău nu îl mai consideră la fel.Şi nu trebuie să te uneşti cu majoritatea când ştii că face un lucru rău. De asemenea, consider că este foarte portivit să fie amintit ce a spus Fulton J. Sheen şi anume: ,,Principiile morale nu depind de o majoritate de voturi. Greşeala este greşeală, chiar dacă toată lumea greşeşte. Corect este corect, chiar dacă nimeni nu este corect.’’

            Cu toţii trebuie să fim conştienţi că omenirea a ajuns până în momentul de faţă pentru că au existat oameni cu caracter care ţineau la lucrurile cu-adevărat valoroase şi bune, şi care au fost gata să lupte pentru ele, unii renunţând la confortul lor, iar alţii plătind chiar cu viaţa. Prin urmare nu trebuie să ne temem să facem la fel, dacă ne dorim ca cei ce vin după noi să aibă un viitor mai bun, chiar dacă în jurul nostru sunt mulţi care ne descurajează în acest sens, neînţelegând valoarea unor astfel de lucruri importante. Iar ştiind că ,,nimic durabil nu poate fi întemeiat pe indiferenţă’’(Octavian Paler) şi că ,,o singură persoană face diferenţa şi fiecare ar trebui să încerce’’( John Kennedy), să nu renunţăm să preţuim caracterul şi să ne însuşim trăsăturile acestuia, arătându-le celor din jur ce înseamnă să fii om adevărat şi îndemnându-i, prin faptele noastre, să facă la fel. Caracterul trebuie să fie prezent în viaţa de familie, în educaţia copiilor, la şcoală, la serviciu, pe stradă, în orice comunitate şi instituţie, la conducerea ţării , mai exact: în orice domeniu al vieţii. Numai în acest fel putem avea o lume mai bună şi un trai mai plăcut şi mai uşor.

                                                                                   

                                                                                       Melcescu Olivia, clasa a IX - a, Liceul Teoretic ,,Tata Oancea’’ Bocșa