În
cele ce urmează mă voi opri asupra cauzelor și formelor de manifestare a unor trăsături
negative de caracter care apar și se manifestă încă din copilărie și care
trebuie înlăturate prin acțiunile educative adecvate.
1) O trăsătură negativă de caracter
manifestată în raport cu ceilalți oameni este NESINCERITATEA, tendința de a înșela încrederea celor din
jur, apelând la minciună. Minciuna constă într-o afirmație
falsă, cu scopul de a induce în eroare una sau mai multe persoane, producând
prejudicii de ordin moral sau material și pentru a obține anumite beneficii,
profituri personale.
Permanentizarea
minciunilor are drept consecință transformarea tendințelor sporadice spre
minciună în deprindere sau obișnuință, care prin consolidare și cristalizare
devin o trăsătură negativă de caracter. Printre cele dintâi mijloace de
combatere a minciunii la copil se numără deprinderea lui cu precizia,
dezvoltarea simțului realului, a obișnuinței de a reda fidel faptele observate.
Astfel, un bun educator va ști să trezească și să dezvolte curiozitatea
copilului, să-l facă să simtă plăcerea povestirii exacte a unor amintiri,
corectând cu mult tact fiecare inexactitate și tendința spre fabulație
exagerată, întalnită uneori și la vârstele pentru care nu mai este
caracteristică. Aceste metode par a fi bune întrucât acționează simultan atât
asupra cauzelor cât și asupra scopurilor alterării adevărului. Preocupându-se
de adaptarea cât mai adecvată a copilului la mediul în care trăiește, prin
aceste metode educatorul îl va “elibera” totodată pe copil de frica de
pedeapsă, care pare a fi cauza cea mai frecventă a minciunii, cel puțin a
minciunii legate de problemele familiale și școlare.
2) TIMIDITATEA este o trăsătură negativă de caracter care
exprimă o atitudine de neîncredere în sine, precum și o atitudine de rezervă și
teama în raport cu ceilalți oameni. Timiditatea apare în copilărie, fiind mai
frecventă și mai pregnantă la unii preadolescenți, dar prin permanentizare se
poate manifesta și la adulți. Cauzele apariției timidității, ca și a altor trăsături
negative de caracter (individualism, lene, înfumurare, negativism, etc.)
trebuie căutate în relațiile interpersonale în care se include copilul. În
ordinea succesiunii lor, aceste relații sunt la început verticale (adult →
copil, copil → adult). O dată formate, aceste relații se extind și în planul
orizontal: de la copil la copil. Astfel, timiditatea, ca și alte trăsături
negative de caracter, se formează în cadrul relațiilor neadecvate din familie și
se dezvoltă prin manifestarea lor în cadrul relațiilor cu alții, ceea ce duce
la crearea unui cerc vicios. Dintre cauzele externe ale timidității le menționăm
pe următoarele: tutelarea exagerată (manifestată fie prin severitate exagerată,
fie prin răsfăț), climat socio-afectiv neadecvat în familie (conflicte,
agresivitate verbală, brutalitate), lipsa de tact a unor cadre didactice,
atitudini autocrate.
Timiditatea
poate fi prevenită sau înlăturată prin crearea unui climat socio-afectiv (în
familie, școală, grup de muncă, etc.) echilibrant, tonifiant și stimulativ.
Pentru timid, simpatia și stima celor din jur sunt de mare importanță, ducând
la creșterea încrederii în forțele proprii, la asumarea unor sarcini de
dificultate crescândă, pe care le duce la îndeplinire, astfel încât pe baza
sentimentului succesului să-i dispară teama de eșec și neîncrederea în sine și în
ceilalți oameni.
3) NEGATIVISMUL reprezintă o altă trăsătură negativă de
caracter, fiind o expresie a manifestărilor neadecvate ale voinței, care izvorăsc
în primul rând din anumite condiții psihologice și educative. În mod obișnuit,
negativismul este o formă conștientă de refuz sau de împotrivire la sugestiile și
cerințele adecvate ale altor persoane.
La
copii, preadolescenți și adolescenți, negativismul se manifestă sub forma
capriciilor și încăpățânării.
Și
în cadrul școlii se pot întâlni erori educative care să ducă la apariția
negativismului la unii elevi. Amintim printre altele: asprimea nejustificată a
unor profesori față de elevi, atitudinea distantă și rece, tendința unor
profesori de a nu vedea la elevi decât aspectele negative, notându-i
inechitabil. Repetarea unor astfel de greșeli de educație din familie și școală
duce la generalizarea încăpățânării, care inițial se poate manifesta doar
sporadic și selectiv, la cristalizarea negativismului sub forma unei trăsături
negative de caracter. Prevenirea încăpățânării
și înlăturarea ei presupune evitarea erorilor de educație menționate,
precum și educarea calităților voinței copilului.
Astfel, cea mai bună metodă de
reeducare a copiilor încăpățânați constă în a le trasa unele sarcini, obligații
potrivit cu posibilitățile lor și a le cere, după acceptarea sarcinilor, să le îndeplinească
fără nici o concesie. Depășind treptat dificultățile impuse prin diferite
sarcini, se vor educa acele calități ale voinței, cum ar fi stăpânirea de sine,
perseverența, tăria voinței, dar de data aceasta orientate în sens pozitiv.
Prof.
Găman Ionel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu