Formarea caracterului elevului

joi, 14 iulie 2016

BALCU ABIGAIL, eleva in clasa I la Liceul Teologic Baptist Resita, sectia Bocsa, a primit distinctia de EXCELENTA la concursul de arta, sectiunea primar; coordonata de inv. Dragan Delia.

MELCESCU OLIVIA, eleva in clasa a IX-a la Liceul Teoretic ,,Tata Oancea" Bocsa, a primit distinctia de excelenta la concursul de creatie literara ,,Educarea caracterului",
coordonata de prof. Cioca Carla.

Caracterul

Profesor, Albu Luminița

Școala Gimnazială Nr. 1 Bocșa

Importanța caracterului în formarea umană

La clasa a V-a B, a fost organizată o dezbatere pe această temă; au fost evidențiate exemple din sport, muzică, istorie cu personaje ce reprezintă modele de caracter pentru elevi. De exemplu: fotbalistul Lionel Messi, care a faultat, neintenționat un coleg din achipa adversă, dar l-a ajutat să se ridice și si-a cerut scuze; domnitorul Micii Uniri, Alexandru Ioan Cuza – în vizită la Constantinopol, nu s-a închinat în fața sultanului, prezentându-se demn, pentru recunoașterea Unirii, chiar și personale, din partea Imperiului Otoman.

A urmat un joc de rol, unde elevul Ruști Alin l-a ,,jucat” pe domnitorul român, iar elevul Maior Bogdan l-a ,,jucat” pe sultan. Scopul activității a fost stabilirea unei comunicări verbale benefice ascultării și atenției eficiente, pentru atragerea întregului colectiv de elevi, al clasei la participarea activă la desfășurarea ,,piesei” și obținerea rezultatelor urmarite, adică atingerea obiectivuluyi principal: importanța caracterului personal în obținerea beneficiilor întregii comunități.

Elevii s-au împărțit în trei grupe și au alcătiut trei afișe, pe tema ,,Calea spre noblețea caracterului” , unde atenția, autocontrolul și ascultarea, au fost prezentate ca trei însușiri importante pentru îmbunătățirea caracterului și beneficiile lor în viața personală. Cele trei însușiri au fost prezentate ca trei flori sau ca petalele unui trifoi ce aduc noroc-noblețe caracterului uman.

Activitatea s-a încheiat prin autoevaluare, adică elevii au votat care afiș a fost cel mai bine realizat, iar prima echipă a obținut 6 voturi, fiind desemnată echipa câștigătoare.

Echipa 1: elevii Popescu Alexandra, Ruști Alin și Vasi Florian:

Echipa a 2-a: elevii Putnic Sefora, Maior Bogdan și Martzig Sebastian

Echipa a 3-a: elevii Petrișor Raluca, Ardelean Denis și Lupu david.

La clasa a VII-a C, activitatea privind Importanța caracterului s-a desfășurat prin vizionarea filmului artistic –educativ, Băieți în pijamale, unde acțiunea a fost amplasată în timpul celui De-al Doilea Război Mondial, iar băiatul ofițerului german a vrut să-și elibereze prietenul evreu din închisoare, în timpul Holocaust-ului. Baiatul german a confundat, la început, hainele deținuților, care se aflau în serviciul tatălui său, directorul închisorii, cu pijamalele. Filmul a fost propus de eleva Muntean Patricia, cea care a prezentat colegilor referatul,, Rolul ascultării” în îndeplinirea sarcinilor prezentate de cei responsabili pentru noi, adică părinți, bunici, rude, dascăli. Prin dezbaterea dirijată, desfașurată, a reușit să-și atragă colegii într-un dialog constructiv, referitor la importanța ascultării aproapelui și aprecierea unui gând opus încăpățânării și egoismului, pentru realizarea unei fapte bune, în numele prieteniei.

Activitatea s-a finalizat prin alcătuirea unui afiș, pe tema Caracterul elevului în viața școlară și profesională, ce a fost prezentat în fața clasei de elevele Rarinca Iulia, Faiciac Cristiana și Miulescu Anais.

marți, 7 iunie 2016

Liceul Teologic Penticostal Logos din Timisoara. Coordonator de programe si proiecte in cadrul liceului, prof. Geanina Bușe.

miercuri, 1 iunie 2016

FOMRAREA CARACTERULUI

FORMAREA CARACTERULUI

Motto:

Fiecare faptă a vieţii, oricât de lipsită de importanţă ar fi, îşi are propria ei influenţă în formarea caracterului. Un caracter bun este mai preţios decât posesiunile trecătoare, iar formarea acestuia este cea mai nobilă lucrare în care se pot angaja oamenii.

Fiecare însuşire a omului conlucrează la zidirea caracterului, atât pentru viaţa prezentă, cât şi pentru veşnicie. Zidirea creşte cu fiecare zi ce trece, indiferent dacă posesorul este conştient sau nu de acest fapt. Caracterul poate constitui fie un avertisment serios al pericolului, datorită diformităţii lui, fie un edificiu pe care Dumnezeu şi îngerii îl vor admira pentru armonia cu Modelul Divin. Caracterul nu este reprezentat de însuşirile morale pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Acestea sunt talente pe care noi trebuie să le dezvoltăm şi care vor forma un caracter nobil numai dacă sunt cultivate în mod corespunzător. Un om poate ţine în mână seminţe preţioase, dar acele seminţe nu sunt o livadă de pomi fructiferi. Înainte de a deveni copac, sămânţa trebuie să fie plantată. Mintea este grădina; caracterul constituie roadele. Dumnezeu ne-a dăruit însuşiri pe care noi urmează să le cultivăm şi să le dezvoltăm. Conduita noastră ne determină caracterul. Cultivarea acestor însuşiri, astfel încât să se armonizeze şi să formeze un caracter de valoare, este o lucrare pe care nimeni altcineva nu o va putea realiza în locul nostru.

Domnul Hristos nu ne-a asigurat în nici un fel că ajungerea la desăvârşirea caracterului este o lucrare uşoară. Un caracter nobil şi bine dezvoltat nu constituie o moştenire ereditară. El nu apare în mod întâmplător, ci se dobândeşte printr-un efort personal, prin meritele şi harul lui Hristos. Dumnezeu oferă talente, capacităţi intelectuale, dar noi ne formăm caracterul. Caracterul se formează în bătălii grele şi aspre cu eul. Împotriva tendinţelor ereditare trebuie lansate atacuri neîntrerupte. Este necesar să ne cercetăm pe noi înşine în mod riguros şi nici o trăsătură nefavorabilă de caracter nu trebuie să rămână necorectată.

Meditaţia abstractă nu este suficientă; acţiunea susţinută nu este suficientă – în formarea unui caracter creştin, ambele sunt esenţiale.

Dacă dorim să dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu să-l accepte, este nevoie să ne formăm obiceiuri corecte în viaţa religioasă. Rugăciunea zilnică constituie un factor la fel de esenţial pentru creşterea în har şi pentru viaţa spirituală propriu-zisă, precum este hrana pentru bunăstarea trupului. Trebuie să ne obişnuim să înălţăm adesea gândurile spre Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea noastră este rătăcitoare, trebuie să o disciplinăm; iar în cele din urmă, prin eforturi perseverente, vom realiza aceasta cu uşurinţă. Despărţiţi de Hristos, nu putem fi în siguranţă nici măcar o singură clipă. Putem să ne bucurăm de prezenţa lui Dumnezeu la fiecare pas, dar numai dacă respectăm condiţiile stabilite de El.

Pentru a avea succes în lucrarea de zidire a caracterului, este necesară o conştiinciozitate riguroasă. Aducerea la îndeplinire a planului Marelui Arhitect necesită perseverenţă în atingerea obiectivelor. Structura trebuie să fie solidă. O lucrare superficială sau o neglijenţă, oricât de mică, sunt inacceptabile, deoarece ar putea ruina întreaga zidire. Toate capacităţile fiinţei trebuie angajate în lucru. Pentru aceasta, este nevoie de putere şi o energie serioasă; nu există nici o rezervă care să poată fi risipită pentru lucruri lipsite de importanţă… Pentru a ne desprinde de obiceiuri, de tradiţii şi de ataşamentul faţă de cele lumeşti, este necesar un efort perseverent, statornic şi bine direcţionat. O gândire profundă, o voinţă bine determinată şi o integritate statornică sunt elemente esenţiale.

A te ocupa de mintea oamenilor constituie o lucrare foarte delicată. Disciplina care trebuie aplicată unuia, pe altul ar putea să-l rănească; prin urmare, părinţii trebuie să cerceteze felul de a fi al copiilor lor. Să nu acţioneze niciodată imprevizibil sau sub imperiul impulsului de moment.

Am văzut o mamă smulgând din mâna copilului ei un obiect care îi făcea o deosebită plăcere, iar copilul nu putea înţelege motivul acestei deposedări. Micuţul a izbucnit în plâns, deoarece s-a simţit prejudiciat şi tratat în mod abuziv. Apoi, părintele, pentru a-l face să înceteze, l-a mustrat cu severitate şi, atât cât se putea observa, se pare că bătălia se încheiase. Dar, în mintea delicată a copilului, bătălia şi-a lăsat urmele ei, iar acestea nu vor putea fi şterse cu uşurinţă. I-am spus mamei: „Ai comis o mare greşeală faţă de copilul tău. I-ai rănit sufletul şi ai pierdut încrederea lui. Nu ştiu cum vei putea să o redobândeşti”.

Această mamă a fost foarte neînţeleaptă; ea şi-a urmat propriile simţăminte şi nu a acţionat într-o manieră prevăzătoare, raţionând de la cauză la efect. Tratamentul ei aspru şi incorect a stârnit în inima copilului cele mai rele porniri. A acţiona sub imperiul impulsului de moment în conducerea unei familii constituie procedura cea mai greşită. Când părinţii se luptă cu propriii lor copii într-o asemenea manieră, are loc cea mai inechitabilă confruntare. Cât de nedrept este să-ţi foloseşti forţa de adult împotriva unui copilaş lipsit de apărare şi neştiutor! Fiecare manifestare a furiei din partea părinţilor înăspreşte răzvrătirea din inima copilului.

Caracterul nu se formează în urma unei singure fapte, ci printr-o repetare a faptelor se stabilesc obiceiuri care îl modelează. Pentru a avea un caracter creştin, este necesar să acţionezi asemenea unui creştin. Creştinii vor manifesta un temperament sfânt, iar acţiunile şi impulsurile lor vor fi inspirate de Duhul Sfânt.

Înaintând pas cu pas, pot fi escaladate cele mai înalte culmi şi orice munte poate fi urcat până la vârf. Nu vă descurajaţi privind munca imensă pe care trebuie să o realizaţi de-a lungul întregii vieţi, pentru că nu vi se cere să faceţi totul dintr-o dată. Angajaţi toate resursele fiinţei voastre în împlinirea acelei lucrări destinate zilei de azi; folosiţi la maximum fiecare ocazie favorabilă din prezent; apreciaţi şi mulţumiţi pentru ajutorul pe care-l primiţi din partea lui Dumnezeu şi înaintaţi, treaptă cu treaptă, pe scara progresului. Aduceţi-vă aminte fără încetare că nu aveţi de trăit mai mult de o singură zi o dată; că Dumnezeu vă pune la dispoziţie doar câte o singură zi, iar rapoartele cerului vor dezvălui modul în care aţi valorificat privilegiile şi ocaziile fiecărei zile. Folosiţi atât de bine fiecare zi primită din partea lui Dumnezeu, încât, în cele din urmă, să puteţi auzi din partea Maestrului: „Bine, rob bun şi credincios”

Profesor,

Lavinia Nicoleta SPERNEAC