Propunem acest proiect pentru a realiza în școală o pregătire a elevilor pentru viață, cu diverse metode de învățare, cu deprinderile esențiale pentru studiul școlar și comportamental în societate. Consider acest proiect, unul cu efect de antrenare atât la nivel personal cât și instituțional. Aplicarea acestui curs în mod consecvent la clasele aflate în încadrare, în patru ani am vorbi de o generație cu un fond mai sănătos și mai activ.
marți, 7 iunie 2016
luni, 6 iunie 2016
miercuri, 1 iunie 2016
FOMRAREA CARACTERULUI
FORMAREA
CARACTERULUI
Motto:
Fiecare faptă a vieţii,
oricât de lipsită de importanţă ar fi, îşi are propria ei influenţă în formarea
caracterului. Un caracter bun este mai preţios decât posesiunile
trecătoare, iar formarea acestuia este cea mai nobilă lucrare în care se pot
angaja oamenii.
Fiecare însuşire a omului conlucrează
la zidirea caracterului, atât pentru viaţa prezentă, cât şi pentru veşnicie.
Zidirea creşte cu fiecare zi ce trece, indiferent dacă posesorul este conştient
sau nu de acest fapt. Caracterul poate constitui fie un avertisment serios al
pericolului, datorită diformităţii lui, fie un edificiu pe care Dumnezeu şi
îngerii îl vor admira pentru armonia cu Modelul Divin. Caracterul nu este reprezentat de însuşirile
morale pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Acestea sunt talente pe care noi
trebuie să le dezvoltăm şi care vor forma un caracter nobil numai dacă sunt
cultivate în mod corespunzător. Un om poate ţine în mână seminţe preţioase, dar
acele seminţe nu sunt o livadă de pomi fructiferi. Înainte de a deveni copac,
sămânţa trebuie să fie plantată. Mintea este grădina; caracterul constituie
roadele. Dumnezeu ne-a dăruit însuşiri pe care noi urmează să le cultivăm şi să
le dezvoltăm. Conduita noastră ne determină caracterul. Cultivarea acestor
însuşiri, astfel încât să se armonizeze şi să formeze un caracter de valoare,
este o lucrare pe care nimeni altcineva nu o va putea realiza în locul nostru.
Domnul Hristos nu ne-a asigurat în nici un
fel că ajungerea la desăvârşirea caracterului este o lucrare uşoară. Un
caracter nobil şi bine dezvoltat nu constituie o moştenire ereditară. El nu
apare în mod întâmplător, ci se dobândeşte printr-un efort personal, prin
meritele şi harul lui Hristos. Dumnezeu oferă talente, capacităţi intelectuale,
dar noi ne formăm caracterul. Caracterul se formează în bătălii grele şi aspre
cu eul. Împotriva tendinţelor ereditare trebuie lansate atacuri neîntrerupte.
Este necesar să ne cercetăm pe noi înşine în mod riguros şi nici o trăsătură nefavorabilă
de caracter nu trebuie să rămână necorectată.
Meditaţia
abstractă nu este suficientă; acţiunea susţinută nu este suficientă – în
formarea unui caracter creştin, ambele sunt esenţiale.
Dacă dorim să dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu
să-l accepte, este nevoie să ne formăm obiceiuri corecte în viaţa religioasă.
Rugăciunea zilnică constituie un factor la fel de esenţial pentru creşterea în
har şi pentru viaţa spirituală propriu-zisă, precum este hrana pentru
bunăstarea trupului. Trebuie să ne obişnuim să înălţăm adesea gândurile spre
Dumnezeu în rugăciune. Dacă mintea noastră este rătăcitoare, trebuie să o
disciplinăm; iar în cele din urmă, prin eforturi perseverente, vom realiza
aceasta cu uşurinţă. Despărţiţi de Hristos, nu putem fi în siguranţă nici măcar
o singură clipă. Putem să ne bucurăm de prezenţa lui Dumnezeu la fiecare pas,
dar numai dacă respectăm condiţiile stabilite de El.
Pentru a avea succes în lucrarea de zidire
a caracterului, este necesară o conştiinciozitate riguroasă. Aducerea la
îndeplinire a planului Marelui Arhitect necesită perseverenţă în atingerea
obiectivelor. Structura trebuie să fie solidă. O lucrare superficială sau o
neglijenţă, oricât de mică, sunt inacceptabile, deoarece ar putea ruina întreaga
zidire. Toate capacităţile fiinţei trebuie angajate în lucru. Pentru aceasta,
este nevoie de putere şi o energie serioasă; nu există nici o rezervă care să
poată fi risipită pentru lucruri lipsite de importanţă… Pentru a ne desprinde
de obiceiuri, de tradiţii şi de ataşamentul faţă de cele lumeşti, este necesar
un efort perseverent, statornic şi bine direcţionat. O gândire profundă, o
voinţă bine determinată şi o integritate statornică sunt elemente esenţiale.
A te ocupa de mintea oamenilor constituie
o lucrare foarte delicată. Disciplina care trebuie aplicată unuia, pe altul ar
putea să-l rănească; prin urmare, părinţii trebuie să cerceteze felul de a fi
al copiilor lor. Să nu acţioneze niciodată imprevizibil sau sub imperiul
impulsului de moment.
Am văzut o mamă smulgând din mâna
copilului ei un obiect care îi făcea o deosebită plăcere, iar copilul nu putea
înţelege motivul acestei deposedări. Micuţul a izbucnit în plâns, deoarece s-a
simţit prejudiciat şi tratat în mod abuziv. Apoi, părintele, pentru a-l face să
înceteze, l-a mustrat cu severitate şi, atât cât se putea observa, se pare că
bătălia se încheiase. Dar, în mintea delicată a copilului, bătălia şi-a lăsat
urmele ei, iar acestea nu vor putea fi şterse cu uşurinţă. I-am spus mamei: „Ai
comis o mare greşeală faţă de copilul tău. I-ai rănit sufletul şi ai pierdut
încrederea lui. Nu ştiu cum vei putea să o redobândeşti”.
Această mamă a fost foarte neînţeleaptă; ea şi-a urmat propriile
simţăminte şi nu a acţionat într-o manieră prevăzătoare, raţionând de la cauză
la efect. Tratamentul
ei aspru şi incorect a stârnit în inima copilului cele mai rele porniri. A
acţiona sub imperiul impulsului de moment în conducerea unei familii constituie
procedura cea mai greşită. Când părinţii se luptă cu propriii lor copii într-o
asemenea manieră, are loc cea mai inechitabilă confruntare. Cât de nedrept este
să-ţi foloseşti forţa de adult împotriva unui copilaş lipsit de apărare şi
neştiutor! Fiecare manifestare a furiei din partea părinţilor înăspreşte
răzvrătirea din inima copilului.
Caracterul nu se formează în urma unei
singure fapte, ci printr-o repetare a faptelor se stabilesc obiceiuri care îl
modelează. Pentru a avea un caracter creştin, este necesar să acţionezi
asemenea unui creştin. Creştinii vor manifesta un temperament sfânt, iar
acţiunile şi impulsurile lor vor fi inspirate de Duhul Sfânt.
Înaintând pas cu pas, pot fi escaladate cele mai înalte culmi şi
orice munte poate fi urcat până la vârf. Nu vă descurajaţi privind munca imensă
pe care trebuie să o realizaţi de-a lungul întregii vieţi, pentru că nu vi se
cere să faceţi totul dintr-o dată. Angajaţi toate resursele fiinţei voastre în
împlinirea acelei lucrări destinate zilei de azi; folosiţi la maximum fiecare
ocazie favorabilă din prezent; apreciaţi şi mulţumiţi pentru ajutorul pe care-l
primiţi din partea lui Dumnezeu şi înaintaţi, treaptă cu treaptă, pe scara
progresului. Aduceţi-vă aminte fără încetare că nu aveţi de trăit mai mult de o
singură zi o dată; că Dumnezeu vă pune la dispoziţie doar câte o singură zi,
iar rapoartele cerului vor dezvălui modul în care aţi valorificat privilegiile
şi ocaziile fiecărei zile. Folosiţi atât de bine fiecare zi primită din partea
lui Dumnezeu, încât, în cele din urmă, să puteţi auzi din partea Maestrului:
„Bine, rob bun şi credincios”
Profesor,
Lavinia Nicoleta SPERNEAC
Abonați-vă la:
Postări (Atom)